Header Ads

De ce lemnul a devenit piatră?


În varianta oficială, lemnul pietrificat se numeşte silicifiat şi devine aşa deoarece a fost îngropat sub straturi de sedimente unde, sub acţiunea apei bogate în minerale, particulele mici de lemn au fost înlocuite de silicaţi. Asata se întâmplă cu toate lemnele îngropate astfel? Şi lignitul de s-a făcut aşa şi nu s-a silicifiat? Dar pădurile fosilizate unde au fost ele îngropate pentru că lemnul să fie înlocuit de siliciu, dar păstrând structura lemnului? Tot oficial se spune (Wikipedia, printre altele) că pentru a fi silicifiat, lemnul are nevoie de mai puţin de 100 de ani. Atunci lemnul s-a pietrificat sau nu în zeci sau sute de milioane de ani? Înţeleg explicaţia dată în cărţi privind silicifierea, dar ceva nu stă în picioare în toată această argumentaţie...

Am în faţă o bucată de lemn pietrificat. Este o piesă care evidenţiază cam tot ce trebuie pentru a ne face o idee referitoare la procesele petrecute pe vremea când era lemn. Pe ea se văd şi urmele focului care a "lins" suprafaţa înainte de pietrificare, dar a păstrat şi urmele specifice lemnului aflat într-un stadiu avansat de putrezire. De ce nu a ars dacă tot a fost atins de flăcări? De ce alte trunchiuri chiar au ars la suprafaţă, dar procesul de ardere a fost întrerupt brusc? Cei care ne tot explica despre cum a devenit lemnul – piatră, uita să spună şi cum anume reuşeşte să pătrundă în masă lemnoasă, deseori dură, un amărât de grăunţe invizibil de siliciu. Lemnul nu e burete, să-l penetreze lesne grăuntele de nisip... Cine a ales, mă întreb eu, că anumite lemne să putrezească în contact prelungit cu apă şi altele să se pietrifice? Legile fizico-chimice se aplică discreţionar, pentru aceleaşi organisme existând două feluri diferite de transformare? Bucată despre care vorbeam era, înainte de pietrificare aproape putreda şi găurită. Aşadar, fusese deja supusă umezelii, rezultatele fiind deja vizibile şi azi. Cu toate astea, procesul s-a oprit brusc şi în locul transformării lemnului în rumeguşul obişnuit, deodată procesul s-a oprit şi el a fost înlocuit de cealaltă tranformare, pietrificarea. Asta mă conduce la concluzia că procesul de pietrificare a fost mult mai rapid decât cel de putrezire. Până aici am mers cu logică pe teoria oficială care, iată, se dovedeşte destul de şubredă...

Oare nu pare mai realist să considerăm că lemnul s-a pietrificat parţial sau total ca urmare a bombardamentelor meteoritice şi că pietrificarea a intervenit diferenţiat în funcţie de distanţa dintre lemn şi zona de impact? Dacă luăm o bucată de lemn pietrificat atinsă de putregai şi o ţinem în apă vom observa că procesul se va continua, ceea ce arată că nu suntem în prezenţa unei înlocuiri totale a fibrei lemnoase. Mai curând cred că putem vorbi nu despre o înlocuire a materiei, ci de o schimbare a structurii sale morfologice. Această variantă de explicaţie permite să luăm în calcul şi o anumită formă de viaţă intestină încorsetata de modificările structurale evidente. Această viaţă (s-o numim aşa) a lemnului-piatra este şi motivul pentru care vracii africani folosesc aceste pietre numindu-le "pietre calde", altfel spus – cu viaţa. Utilizarea lemnului pietrificat în ritualuri tribale, dar şi efectele sale miraculoase asupra energiei generale a corpului uman ar putea fi astfel motivate.

5 comentarii:

  1. Servus Dragos!
    S-ar putea sa gasesti ceva raspunsuri la intrebarile tale aici:http://fosile.wordpress.com/2011/01/22/lemn-silicifiat/
    Sint frumoase lemnele tale.

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc, Mihai!

    Fosile, multam fain pt link, dar el nu raspunde intrebarilor mele justificate. Pietrificarea nu poate fi un proces de inlocuire lenta a materiei vegetale cu siliciu si nici de impregnare a ei cu acelasi siliciu in prezenta apei etc. Pe de o parte avem paduri intregi pietrificate, pe de alta parte avem lemne care putrezesc in mod natural. In natura nu se poate sa avem doua procese complet diferite si care sa fie firesti pt acelasi tip de materie. Mai multe dintre lemnele mele erau intr-o stare avansata de putrefactie in momentul pietrificarii, altele fiind afectate de putrefactie doar in interior, ceea ce a dus la ruperea lemnului respectiv pe falia produsa de putrezire. In urma ruperii, bucatile au lasat sa cada un rumegus extrem de fin. Apoi, lemnele sunt in mod diferit pietrificate. Unele au o structura interna ce nu aminteste deloc de lemn (daca n-ar fi scoarta externa ai putea sa crezi ca e orice alta piatra), altele sunt in mod evident lemne ce conserva materia initiala, altele - un amestec din cele doua. Putem vorbi despre pietrificari diferite ca intensitate, de unde si duritatea diferita a bucatilor. Sper ca atunci cand revin in tara sa stam impreuna in jurul lemnelor mele si sa dezbatem subiectul. Pana revin vreau sa mai adun niste exemplare (am vazut o scoarta de copac de vreo 80 cm inaltime, semicirculara si cu un nod lipsa si pe care tin neaparat s-o adaug colectiei, chiar daca e un pic cam grea).

    RăspundețiȘtergere
  3. Salut Dragos
    Cred ca gresesti cand spui ca lemnul este inlocuit de silicati ! Seva ce circula prin lemn este inlocuita de siliciul prezent in pamant!In privinta carbunelui(a lignitului cum zici tu)procesul se desfasoara complet diferit, aici avand loc o carbonificare.

    RăspundețiȘtergere
  4. Salut Victor,

    Greseala nu-mi apartine tocmai pt ca eu nu cred ca lemnul e inlocuit de silicati in prezenta apei, asa cum suna varianta acceptata azi. Carbonificarea este un proces diferit de cel care transforma lemnul in piatra si chiar daca si carbunele este un lemn fosil, diferenta e uriasa. Pietrificarea o vad ca fiind rezultatul unei modificari bruste a structurii morfologice, nu una lenta, asa cum incearca sa explice teoria oficiala.

    RăspundețiȘtergere

Un produs Blogger.